De dragoste
Nichita Stanescu
Ea sta plictisita si foarte frumoasa
parul ei negru este supărat
mâna ei luminoasa
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat si pe sine
cum atîrna pe ceafa scaunului.
Eu mă îneci în lumină
si scrisnesc în crugul anului.
Îi arăt dinţii din gura,
dar ea ştie ca eu nu rîd,
dulcea luminii făptură
mie, pe mine mă înfăţişează pe când
ea sta plictisită si foarte frumoasă
si eu numai pentru ea trăiesc
în lumea furioasă
de sub ceresc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu